vineri, 2 februarie 2018

VISÂND LIBERTATEA - Viața în comunism, revolovitura din 89 privită prin ochi de copil (1983 - 1990) 7 - 14 ani


Crescând ca și copil în comunism accepți lumea adulților din jurul tău ca un fapt normal, ceva firesc ... cine ești tu să pui la îndoială ce se întâmpla în jurul tău? Nu înțelegi de ce-ul și cum-ul însă cert este că la un moment dat vrând nevrând am început să compar lumea din jurul meu cu ce vedeam în filmele mult hulitului occident imperialist, în Nekermane șamd și-mi dădeam seama că nu poate fi totul atât de rău dincolo, dimpotrivă. Era o constatare dureroasă.

Încă din primii ani de școală, în care ni se servea din toate unghiurile, propaganda deșănțată, începeam să miros minciunile. Minciunile oferite la Teveu cu mulțimea de recolte produse la hectar, cât de îmbelșugată era țara noastră șamd contrastau izbitor cu sărăcia din casele noastre, cu raționalizările, cu frigul din case, cu umilința continuă pe care omul muncii trebuia s-o suporte, zi de zi, stând la cozi la orice. Doar la compot de prune și creveți nu era coadă, în rest la orice era coadă.

Despre cum a fost în comunism am mai discutat în cadrul diverselor articole, mai ales la capitolul dedicat gimnaziului, însă în filmulețul de mai jos sunt subliniate într-un mod condensat, multiplele aspecte și fețe ale acelei perioade (la pagina filmului există și transcriptul, iar de AICI, puteți cumpăra cartea "Patrie română, țară de eroi" - de Simona Preda, care a inspirat mini-documentarul).


Dar să continui cu perspectiva mea:

Din fericire până pe la 10 ani eu și familia mea am mai avut una alta prin casă, așa că nu am simțit decât în ultimii ani de prin 86 până prin 89 senzația aceea de sărăcie, de lips a orice, de la pantofi, haine, la diversitatea mâncărurilor. Nu prea se găseau multe, deși țara noastră era producătoare de orice.

Mă durea faptul că cele mai bune lucruri se dădeau la export, iar românilor li se dădeau resturile, ciurucurile, rebuturile sau o calitate inferioară din orice. Chinezăriile și lucrurile românești pentru populația din țară erau recunoscute printre cele mai proaste produse. La vremea aceea eu ca și copil, credeam că nu putem mai mult, că suntem vai de capul nostru, dar mai târziu am aflat că nu era așa. 

Produsele românești (de export) erau foarte apreciate în occident și în celelalte țări unde exportam orice, de la tractoare, mașini, utilaje, până la alimente și haine. Ceilalți se puteau bucura de produsele noastre de calitate, dar noi nu. Cumva i-am respectat mereu pe străini mai mult, pe musafiri, pe oaspeți, în virtutea binecunoscutei sintagme: românul e foarte ospitalier. Însă pentru noi, parcă ne uram, ne băteam joc unii de alții. Încă de pe atunci s-a instaurat această ură de sine, de nație, de români, văzând cum suntem tratați de stat. Cumva te simțeai batjocorit, furat, înșelat continuu de un stat care pe de-o parte îți servea propaganda și pe de alta tu simțeai realitatea crunta.

Ce dacă aveai termocentrale, hidrocentrale doldora, energie, gaze și petrol din plin și toate resursele erau ale noastre? Dacă tu făceai economie și nu dădeai apă caldă decât la anumite ore, când toată lumea făcea baie și de multe ori apa nu mai urca până la etajul tău, iar dacă ajungea, ajungea călâie. Și de multe ori trebuia să stai să înveți la lumina lumânărilor.
Ce dacă erau resursele tale, dacă nu se prea găsea benzină, iar cea care se găsea era raționalizată, nu puteai să cumperi mai mult de nu știu câți litri?

Sigur, din ce am aflat mai târziu, nu peste tot a fost la fel. În urbile mai mari, în capitală, în "muncipii" aveai mai multe șanse să găsești și anumite produse de calitate. Vizitele de la acea vreme pe la magazinele Cocor, Unirea, Victoria din București, mai ofereau șansa să găsești un pantof de calitate, o haină sau un adidas mai trainic. Deși era omor pe ele, aveai șansă să mai găsești. 

În orășelul meu de provincie, Câmpina, lipsurile erau mult mai acute.

Tânjeam dureros după lucrurile din Nekermane și încet încet realizam că eram într-un fel de închisoare din care nu prea se putea ieși.

Bineînțeles, la un anumit nivel, macro poate, dar neresimțit la nivel micro, se întâmplau lucruri bune. Industriile bubuiau, construcțiile la fel, agricultura era pe val, eram chiar o țară care aveam de toate în aparență, o țară auto-sustenabilă.

Din ce am înțeles în anii 80 s-a plătit datoria către FMI și am fost singura țară din lume care a reușit acest lucru. Însă populația suferea tare. Nu toți, dar majoritatea.

Cei care au dus-o bine atunci, în general au dus-o bine și după. Mereu au existat o elită prădătoare și miserupistă care a parazitat restul populației, exact cum este și acum.

Totuși, locurile de muncă erau asigurate, locuințele erau ieftine și se ofereau tuturor, salariile erau mai mult decât decente, vacanțele de la mare cam oricine și le permitea, de asemenea cele de la munte și stațiunile balneo, nivelul educațional cel puțin la nivel științific era mai ridicat, iar meritocrația funcționa mai bine până la un punct.


Nu știu dacă eșalonul I din conducerea comunistă cunoștea cât de rău o ducea populația. Ceaușescu când mergea să verifice magazinele și starea națiunii prin vizite diverse, i se prezentau mereu lucrurile în mod fals, magazinele se umpleau de produse, străzile se asfaltau, se făcea curățenie. Practic el nu părea să știe care era treaba, însă cei din eșalonul 2 știau, dar nu-i spuneau nimic (în filmulețul de mai sus, cică Ceaușescu ar fi știut, însă eu nu cred asta).

Poate le era frică să-i spună lui Ceașcă care era situația, deși nu cred asta ... Eu personal cred că tocmai pentru a face ca populația să sufere, să se chinuie și să răbufnească , atunci când vor dori ei, nu l-au informat pe Ceaușescu, ca acesta să nu ia măsuri.

Nu întâmplător, cred eu, acești șefi din eșalonul 2, au ajuns șefii "democrației" de după 89.

În filmul de mai sus ni se spune că în 89, după plata datoriilor, Ceaușescu ar fi apăsat și mai tare pe pedala exporturilor, în loc să se oprească și să ofere bunăstare și populației. Păi dacă el habar n-avea că oamenii se chinuie, normal că a băgat tare să aducă mai multă bogăție în țară.

În plus din ce spune gura lumii, Ceașcă (alături de unele țări arabe, africane și asiatice) ar fi dorit să înființeze o bancă pentru țările în curs de dezvoltare, o bancă care să ofere condiții de rambursare și dobânzi mai umane, la concurență cu FMI și Banca Mondială. Lucru care a deranjat maxim, încă odată, samsarii planetari, oamenii monopol, cabala ocultă, care din punctul meu de vedere, au sprijinit trădătorii din eșalonul 2, împreună cu "agenturile" să dea lovitura de stat cu parfum de revoluție din 89.

Un motiv în plus să cred că a fost ceva programat la nivel foarte înalt a fost faptul că a picat întreg blocul comunist din Europa de Est. Chestiile astea nu sunt spontane. Cum nu au fost spontane revoluțiile din "Primăvara arabă". Nu sunt cicluri cosmice, astrale, când se aliniază astrele și brusc oamenilor li se scoală că nu merge treaba și hodoron- tronc o pun de-o revoluție la unison, în toată Europa de Est, sau în toate țările musulmane ... Mai ales că noi eram o țară izolată informațional ... nu se putea lega nimic.

Ceașcă a fost pedepsit urât, de Crăciun, dându-se o flegmă în gura și creștinilor, iar România urma să devină rapid, colonie. Ceea ce s-a întâmplat.

Personal tind să cred acum că Ceașcă a fost un patriot, însă a fost înconjurat de lepre, iar cea mai mare a fost satana de Leana, o entitate cel puțin nefastă. Dacă Nicolae i-ar fi lăsat frâiele lui Valentin Ceaușescu, cred că ne era mult mai bine.

Te simțeai o mică părticică într-un sistem în care se punea accent pe binele colectiv, dar binele individual era cumva mai puțin important. Se spunea că binele colectiv va aduce binele individual, însă s-a dovedit că nu e chiar așa.

Propaganda capitalistă în schimb, spune că doar binele individual, va crea binele colectiv, ceea ce vedem că nici așa nu merge treaba.

În capitalismul acesta sălbatic, nereglementat (deși există legi anti-monopol, anti-concurență neloială, ale pieței libere, șamd) există centre monopoliste de putere, indivizi și corporații cărora nimeni nu le stă în față, indivizi mai bogați decât țări întregi sau dinastii care au monopolul pe crearea de bani.
Păi ce economie de piață mai există când te lupți cu cei care au monopol pe crearea de bani? Unde mai există capitalism corect. Nu vedeți cât de impotenți sunt guvernanți și cei care ar trebui să impună acele reglementări absolut necesare pentru a exista un capitalism funcțional? Este tot un capitalism de fațadă pe cât era un comunism de fațadă.

Vorba aceea: "Daţi-mi controlul asupra monedei naționale şi mi-e indiferent cine face legile."- citat din Mayer Amschel Rothschild

 În România nu a existat cu adevărat comunism, cum nici acum nu există cu adevărat capitalism.

Dacă nu sunt respectate principiile de bază ale acestor sisteme, acele sisteme nu există. Acum există mai degrabă un fel de socialism corporatocrat, în care anumiți indivizi monopol (deținătorii marilor finanțe și a mega corporațiilor planetare) centrează și tot ei dau cu capul.

În fine despre acest subiect voi mai dezvolta pe viitor.

Toate lucrurile astea de sistem, funcționale, nu le știam atunci, dar simțeam cu toții minciuna, impostura, propaganda.

Deși aveam 13 ani (eram în clasa a 7-a) în 89, până și eu ca și copil, simțeam acea nemulțumire, acea revoltă interioară față de sistem.

Există anumite momente în viață care-ți rămân întipărite mult mai puternic, sunt mult mai intense, și-ți amintești exact ce făceai, unde erai, ce simțeai și chiar și ce gândai. Sunt ca niște poze în timp de o claritate mult mai mare decât restul momentelor vieții.

Un astfel de moment a fost cel în care am aflat că Ceaușescu a fugit. Nu știam că fuseseră chestii pe la Timișoara, nu știam că Bucureștiul fierbea încă din 21, dar în 22, îmi amintesc că jucam tenis de masă undeva pe o masă de metal, exterioară din spate de la Peco (undeva între blocuri) și am auzit lumea zbierând prin case în fața televizoarelor. Apoi cineva a trecut în fugă și ne-a spus: A FUGIT CEAUȘESCU! M-au trecut fiori de bucurie și bineînțeles am zbughit-o către casă și ne-am lipit de ecranele televizoarelor.

Îmi amintesc frica, panica, că vin teroriștii, că se otrăvesc apele și alte minciuni menite să țină lumea blocată în case. Și am stat în case așteptând ca "oamenii de bine" să schimbe lumea în mai bine. Au schimbat-o cum au vrut forțele de presiune externe, ale oamenilor monopol. Acum suntem colonie. Restul e cancan.

Niciun terorist prins ... nici armele psihotronice nu au fost găsite, nimeni nu a fost acuzat de crimele de la revoluție cu adevărat dintre cei care contează și care și acum sunt bine mersi. Dureros și trist!

Nu pot învinovăți 100% nici politicienii căci realizez cât de mari au fost presiunile pe ei. Sigur sunt vinovați, dar nu 100%. Voi ce ați fi făcut în locul lor?

Cum să te pui cu un monolit mafiot occidental care are toți banii din lume, toate corporațiile în buzunar, presa de partea lor, căci e presa lor, armate de armate, cum să te opui asasinilor economici fără să ai război în țară, fără să-ți compromiți familia, să-ți pui în primejdie viața și tot. Era extrem, extrem de greu. Erau necesari niște politicieni foarte evoluați spiritual, curajoși și capabili de sacrificiu de sine pentru a se opune malaxorului de suflete din Occident.

În fine, a fost frumos sentimentul acela de eliberare de după revolovitură. Îmi amintesc ce mândru eram când făceam semnul V cu degetele de la victorie, cum claxonau mașinile pe drumuri, ce stare de unitate era și veselie. Chiar speram că va fi o lume mai bună, mai corectă, că am învățat din lecțiile amare ale trecutului și ne vom crea o soartă mai bună.

Canci ... astea sunt povești pentru copii tâmpiți, așa cum probabil și eram, la acea vreme și nu numai eu, ci și adulții din jurul meu. Habar n-aveam pe ce lume trăiam de fapt. Ieșisem din acel izolaționism informațional ca oamenii peșterii, neînțelegând cu adevărat care sunt jocurile.

Ceaușescu știa care e treaba cu "agenturile" străine, dar degeaba ai privirea inteligentă dacă nu știi să te exprimi (să informezi populația). Dacă ne povesteau despre Bilderbergi, sioniști, masonerie, CFR, Comisia Trilaterală, dinastiile de bancheri (oamenii monopol), iezuiți, Soros, Rockefelleri, Rothschildzi samd, altfel ar fi stat poate, treaba cu patriotismul. Am fi înțeles ca popor pe ce planetă trăim și de ce este necesar totuși un relativ izolaționism de influența infectă a unui sistem putred din Occident.

Nord Coreeni, se pare că-și informează totuși populația referitor la tarele occidentului. Vedeți aici filmul PROPAGANDA făcut de nord - coreeni. Puteau să ne lase și pe noi să aflăm ce și cum, pentru ce luptăm, pentru ce ne chinuim.

Sloganurile cu lupta împotriva imperialismului nu erau cu adevărat înțelese dacă nu erau și explicate.



El vorbește în filmulețul de mai sus de informarea corectă a popoarelor, dar în realitate nu ne informa cu mai nimic. El avea dreptate totuși, că nu aveam cum să facem față forței popoarelor bogate și nu exista egalitate la masa bogaților și am văzut asta odată cu intrarea în UE. Noi suntem tratați ca o țară second-hand, un fel de tomberon-centură a Europei, care suntem totuși necesari că avem resurse și atât.

Acum să nu mă înțelegeți greșit ... Personal condamn și Rusia și China și toate marile puteri ale acestei planete, care au făcut și fac multiple excese de putere, abuzuri de nedescris asupra oamenilor. Nu cred că există un sistem cu adevărat umanist pe această planetă-iad decât poate în enclave gen Buthan și prin alte locuri unde țările au ajuns acum la un nivel mai mare de prosperitate (cum au ajuns la acel nivel de prosperitate e discutabil, subiectul unui alt episod) care le permite oamenilor un nivel mai mare de autoreflexie și cultură, educație, bun simț.

Militez către neutralitate și auto-sustenabilitate, în care să putem sta drepți la masa bogaților și să negociem cu demnitate, putere și inteligență, rolul nostru în diversele alianțe, nu să fim o colonie.

Acum cică țările BRICS se doresc a fi o alternativă la sistemul condus de oamenii monopol. Personal mă îndoiesc ... dar nah, rămâne de văzut.

Imediat după revolovitură, a început propaganda de la TV menită să ne facă să acceptăm noua putere în frunte cu SmileyMan, Ion Iliescu (Ivanovici) și gașca lui de neo bolșevici, Petre Roman, Silviu Brucan (Brukner), șamd ... Aparent toți cu rădăcini iudaice ... Bineînțeles, întâmplător ... ca și toți ceilalți care au venit după ei la putere ... tot întâmplător.

O menționare specială merită Mugur Isărescu (iudeu), cel mai longeviv și mai puternic om din România, omul care a pus umărul cel mai zdravăn la distrugerea României de după 1989. Curat murdar mon cher. Dar despre ei, voi vorbi mai mult, cu alte ocazii.

Se pare că și înainte de revolovitură, mai ales după război, tot bolșevici iudei au condus România.  Ceaușescu a încercat să mai purice lista, supărând tare pe cei vizați.

Iată aici cică o lista a celor cu origini iudaice care au condus lumea după Cel De-al Doilea Război Mondial: https://romaniabreakingnews.ro 

Niște coincidențe foarte interesante, nu credeți?

Cert este că propaganda a funcționat pentru majoritatea populației și ne uitam indignați la "golanii" din Piața Universității care protestau împotriva bolșevicilor, foști șefi comuniști și securiști, din eșalonul 2 comunist (despre care noi nu știam mare lucru, nu erau nume așa de cunoscute) care acum erau mari democrați și susținători ai libertății. Nu ne imaginam atunci că scârbele comunist - securiste cu origini bolșevice, vor avea tupeul să iasă din nou în față.

Din păcate Legea Lustrației nu a fost pusă în funcțiune, decât din 2010, mult prea târziu, deși cred, că era absolut necesară atunci.

L-am îndrăgit pe Iliescu atunci și am crezut în zâmbetul lui pervers și în omul fără gât, masonul iudeu Petre Roman care părea dintre noi. I-am crezut pe toți că ne vor binele. Nu ne-am imaginat că eram doar o pradă și atât pentru fomiștii planetari, care nu-i mai satură Dumnezeu de putere și bani.

Dar cine auzise atunci de masonerie, cabală, grupuri oculte, finanța mondială șamd? Eram efectiv ca oile la tăiere, mergeam behăind către un viitor glorios, neavând habar cu ce forțe ne luptăm. Visam cai verzi pe pereți.

Eu m-am trezit din visare după vreo 6 - 7 ani abia, când am început să mai aflu și eu una alta. Majoritatea nu s-a trezit nici acum și încă votează PSD și alte forțe politice cu aceleași rădăcini ca și cei din PSD. Iar dacă nu au rădăcini sunt șantajați așa cum am zis mai sus și tot ajung să servească agenda celor care au puterea reală, puterea banului.

Dar despre aceste lucruri, mai multe în capitolele viitoare.

P.S. Unul dintre aspectele absolut demente ale politicii de austeritate din anii 80, a fost construcția Casei Poporului (care nici acum nu e finalizată). Nu zic că acum nu aduce bani la buget și poate s-au mai amortizat costurile, însă în acea vreme de așa zisă austeritate în care toți strângeam curelele, Ceaușescu băgase deja aproape două miliarde de euro, în acea megalomanie. Nu mai pun la socoteală toată zona de blocuri de la Piața Constituției până la Piața Alba Iulia și celelalte clădiri (Biblioteca, Tribunalul), amenajarea splaiului Dâmboviței ... Sigur, frumoase, utile, dar într-o perioadă când lumea făcea frigul și foamea, toate astea dădeau extrem de prost.
A, și să nu uit Canalul Dunăre - Marea Neagră și Canalul Dunăre - București (nefinalizat), toate opere grandioase, imense în care s-au băgat poate alte miliarde de euro (ca și valoare). iar noi eram pe austeritate, cică.

Deci cât de nenorocit să fii să faci asta? De -aia zic, eu cred că nu știa cât se chinuie oamenii.

La final, ca de obicei, vă recomand câte ceva de vizionat. În primul rând v-aș recomanda documentarul ISTORIA INTERZISĂ A ROMÂNIEI - din pre-istorie până în prezent. Un documentar de aproape 13 ore, pe care orice român dornic să iasă din staulul de oi bete la păscut, trebuie să-l vadă. Filmul este narat în limba engleză și poate fi oferit și străinilor.

Ca și film artistic, vă invit să vedeți filmul interzis : ȘOBOLANII ROȘII (1990) 
care ne arată modul cum pleacă ai noștrii, vin ai noștrii, noi rămânem tot ca proștii.

Trei prieteni , Sony, Stavros si Stefan participa la o petrecere, unde in urma unei betii au curajul unor opinii negative la adresa regimului comunist. Urmariti fiind de un  securist, Stefan face gafa sa il altoiasca serios, ajungand pe mana procuraturii statului. El va fi nevoit sa renunte la Institutul de Arte Plastice al carui student era si va deveni cascador. In timpul cutremurului din 1977 echipa sa de cascadori participa la salvarea de sub daramaturi a mai multor victime, moment in care unul dintre prietenii sai moare. Ulterior Stefan fuge din tara si se va intoarce abia dupa Revolutia din 1989. Este uimit insa de faptul ca cei care il batusera in timpul anchetei de odinioara se aflau inca in posturi cheie.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!