duminică, 29 octombrie 2017

Fumatul și prima Cola - 7 - 14 ani (1983 - 1990)


După cum a zis în articolul despre perioada până în 7 ani, am început să fumez la 7 ani. Bineînțeles că anturajul, băiețașii de cartier, tatăl meu, cu toții au fost un factor care m-au pornit pe acest drum, însă cel puțin până la 13 ani, fumatul a fost ceva fără o prea mare constanță, nu trăgeam în piept fumul și ne prosteam și noi să părem mai adulți. 

Pufăiam diversele tipuri de țigări, să vedem ce este domnule așa de deosebit la ele, însă de la bun început nu am înțeles de ce și cum, ce este așa de atractiv la ele, în afară de faptul că te fac să pari mai interesant și mai "jmeker dă cartier". 

Majoritatea filmelor, dar și unele desene animate induc ideea că e ceva cool să fumezi. Așa că este cam greu să-ți ferești copilul de așa ceva, însă fi cu ochii pe el, fi prezent în viața lui, explică-i avantajele și dezavantajele fumatului și lasă-l singur să decidă, pe banii lui. Dacă îi impuneți în forță copilului (cum a făcut tatăl meu la 7 ani cu mine) să nu facă ceva, tentația fructului oprit va fi și mai mare. Lasă-l să greșească, dacă asta simte să facă.

Eu eram fan Tom și Jerry, iată genul de mesaj transmis:


Bineînțeles că exista și adrenalina faptului că ne ascundeam și fumam pe unde apucam și noi, să nu ne vadă cei mari, dar îmi amintesc în special fumatul chiștoacelor aruncate de cei mai mari care mergeau la discoteca de la Casa Științei, iar noi ne băgam pe sub scări și pufăiam în draci. Și acum am în gură când mă gândesc, gustul ăla acru amărui de la țigări deja fumate, de mahorcă infectă, Duhnil și miros de unghii arse, căci fumam mucurile alea până simțeam că ne ard degetele și buzele, de multe ori aveam unghiile ușor îngălbenite de la tutunul ars aproape de unghii.

După ce fumam, băgam în noi fel și fel de ierburi de pe lângă garduri, în special mentă (dacă găseam) și boabe de tuia care au un miros de conifer, ca să nu fim mirosiți acasă.

Adevărata inițiere în ale fumatului am primit-o însă la 13 ani. Îi vedeam pe cei mai mari ca noi că deja fumau ca "eroii", adevărat, trăgeau fumul în piept și păreau niște duri. Cine trăgea fum în piept fără să tușească, să lăcrimeze, în fine, să fie cât mai natural, era șef de trib, clar. 

În perioada aceea începuseră să apară și pe la noi țigări de contrabandă de prin Iugoslavia. La 13 ani, eram fix înainte de revoluție, în 1989, mama era divorțată de 1 an și ne mutasem din nou la bloc, dar nu mai aveam acces la BT-urile și Kent-urile tatălui meu, care își luase toate catrafusele, așa că fumam ce prindeam. 

Ca să nu par prostul clasei, cum s-ar spune, să nu pic de prost în fața copiilor și a celor mari și să se facă mișto de mine, mi-am luat într-o bună zi un pachet de țigări, posibil să fi fost Vikent sau tot o firmă cu V (un pachet cu galben) și m-am dus în cabina de unde se vindeau bilete la stadionul de lângă Casa Științei și acolo am început să mă "inițiez" singur. 

Primele fumuri trase în piept au fost ca niște lovituri de ciocan. Ca și cum mi-aș fi dat cu glaspapir pe gât și aveam o presiune dureroasă în plămâni, de parcă fumasem pietre și mi s-a făcut instantaneu rău. Am zis că mor acolo. Am amețit puternic, totul se învârtea cu mine și m-am simțit KO multe minute. 

Nu înțelegeam de ce pot trage oamenii în piept așa ceva? De ce se chinuie singuri în halul acesta? Plus că senzația din gură, din piept, era oribilă. ORIBILĂ! Pentru ce?

Când îi aud pe cei care zic că fumează de plăcere (lol) .... doar eu știu ce chinuri am îndurat ca să ajung să fumez.

Efectul presiunii turmei, al conformismului social este imens, oamenii făcând lucruri absolut absurde în numele acestei conformări față de anturaj, iar copii sunt victime aproape sigure, deoarece nu au discernământ, simț critic. Iată un exemplu de conformitate absurdă:


Dar nah, am zis că poate sunt eu defect și nu știu, că poate alții simt altceva sau poate că după un timp mă voi obișnui și voi simți altceva. Știam că în curând vom merge să fumăm din nou cu cei mari și va urma și trecerea mea prin proba "bărbăției" în fața celor de la bloc. 

Așa că am tras de mine, mi-am înfruntat starea de rău și am tras în piept, cu noduri, tusete și lacrimi. Și am făcut asta 1 zi, două, 3 până când normal, am început să mă obișnuiesc cu senzația și nu mai era chinul de pe lume. 

După câteva zile, ne-am strâns gașcă mare în ștrandul golit de apă de la Casa Științei, sprijiniți de zidul din mijlocul bazinului, într-un loc în care nu puteam fi văzuți din stradă, dar nici din laterale.

Testul era să tragi fumul și apoi să spui pe inspir, luuung, cât puteai de lung: Hiiiii caiiiii popiiiii! 

Bineînțeles că am trecut cu brio testul și am crescut în ochii celorlalți și eu în ochii mei. Acum puteam să fumez ca "bărbații', în rând cu cei mari. Bani de țigări scumpe nu prea aveam și oricum nu prea se găseau în 89 așa că am trecut direct la Carpați fără filtru, Bucegi, Mărășești. Când mai prindeam câte un Snagov filtrat eram baștani.

După circa 1 an, eram deja destul de obișnuit cu aceste țigări extrem de tari, iar în 90 au început să intre pe piața din România toate felurile de țigări. O parte din banii de pensie alimentară îi dădeam ca să experimentez diversele tipuri de țigări cu care acum, noile buticuri apărute, erau pline. Restricții legale nu existau, iar dacă mă întreba cineva, erau pentru mama. 

Îmi amintesc primele țigări mentolate Kim și More, More acele țigări lungi în pachet roșu și verde. Senzația când am probat prima țigară Marlboro sau Lucky Strike. Aceleași mahoarce, dar cu iz ușor ușor diferit.  Lucky Strike fără filtru pot spune că au fost poate, cele mai bune țigări fumate vreodată. Bune e un mod de a spune, ca între fumători, dar erau niște țigări care ardeau singure cumva, aveau un parfum aparte și nu-mi lăsau același gust oribil în gură după aceea. Le-am dus dorul după ce au dispărut de pe piață.

Îmi amintesc primul pachet de Camel fumat de unul singur în nucul unde-și rupsese fratele meu mâinile. Senzația aceea că eu sunt liber domnule să fac ce vreau, să-mi bag ... în tot și toate era ceva ce pentru un copil era deosebit. Cine eram eu în fața mea? Deja mi se mărise "respectul de sine" cu 3 cm. M-am dus la nuc să mă pot bucura în liniște de un fumat netulburat.

Uneori ascundeam țigările, că dacă mă vedeau băieții de la bloc rămâneam rapid fără ele. "Sudau" băieții ca sugativele țigările.

Bineînțeles că în forul meu lăuntric știam sau credeam că mă pot lăsa oricând și cu toate astea, acest obicei nociv s-a instalat insidios ca un șarpe, în sistemul meu și gradat a devenit parte din viața mea, ceea ce acum mi se pare incredibil, ceva complet străin.

Mă uit în urmă cu surprindere și mi-e greu să cred că "eu" am putut fuma în halul acela. Fumam ca turcul, uneori și un pachet de țigări/zi, iar la petreceri, baierame ajungeam și la două. "Sudam" țigară după țigară.

Tot atunci cred, în primii ani de fumat adevărat, îmi făcusem obiceiul să fac rotocoale de fum. Rotocoale pe care mai târziu, îmi amintesc le suflam pe gâtul sticlelor de Coca Cola, făcând "coliere" de fum în jurul sticlelor.  Băutul Colei alături de o țigară "bună" a devenit obiceiul meu nesănătos pe parcursul liceului, un obicei care cred că a avut repercursiuni energetice, emoționale și fizice destul de majore aș zice asupra acestui corp, multă vreme după ce m-am lăsat.

Deoarece am vorbit de Coca Cola îmi amintesc și prima doză băută vreodată din această "minunată" băutură. Pepsi avusese reprezentare pe piața din România și pe vremea comunismului, mai pe sub mână, mai prin zonele VIP și v-am povestit cum în am băut Pepsi în vacanța de la mare din 88. Aveam lada de Pepsi în cameră tot timpul. Însă Cola deși îi văzusem reclama în atâtea filme occidentale și era atât de celebră în mintea noastră deja, nu băusem. 

Cred că la TIB-ul (Târgul Internațional București) din 90, la care cred că am mers cu clasa (eram a 8-a) am văzut prima doză de Cola. Era o coadă imensă și costa ceva de genul 9 lei/doză, deci imens. 

Însă oi ce eram, deja condiționate mental de reclamele văzute înainte,  priveam acea doză ca un fel de licoare magică picată direct din ceruri. Așa că am stat la coadă și mi-am luat. 

Bineînțeles că nu am simțit-o extrem de deosebită față de Pepsi, dar mi-a plăcut și am prins "drag" de ea instantaneu ... s-a lipit, așa că din momentul apariției ei pe piață pe scară largă, în buticurile de la colț, am fost "abonat" constant. Acesta fiind unul dintre obiceiurile nocive ale adolescenței.

Nu mai puteam să fumez fără o Cola și nu beam o Cola fără să fumez. Erau două obiceiuri interconectate.

Însă despre asta și despre cum m-am lăsat, alte idei pe care le am despre acest obicei, voi povesti la capitolul liceu. E o întreagă poveste pe care nu am s-o lungesc acum. 

La final doresc să vă invit pe toți să urmăriți un film foarte interesant, care vă face să înțelegeți modul deosebit de parșiv și manipulator al șpăgarilor şi avocăcaţilor firmelor de tutun din această lume pentru a continua să existe şi să perpetueze această industrie.



THANK YOU FOR SMOKING (2005)

Server 1Server 2Server 3


P.S. Cei care cred că este bine să fumeze, dacă i-ai întreba: ai recomanda asta copilului tău? 
În proporție covârștare ar spune că nu! Dacă e așa de bine, de ce nu? De ce sunteți ipocriți?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vă rog păstrați decența în limbaj, iar dacă aduceți critici, mențineți un limbaj civilizat, logic și argumentat pentru a fii o critică constructivă. Mulțumesc!