vineri, 22 septembrie 2017

Jocurile Copilăriei - 7 - 14 ani (1983 - 1990)


Surprinzător, puținele reacții avute la articolul anterior au fost pozitive. Probabil că nu am început să vorbesc încă de alții, ci doar de mine însumi, încă nu am atins credințele mai adânci, considerate și mai tabu poate, decât sexualitatea: religia, politica, tradițiile, dar o să ajungem și la ele în alte capitole.

Dar să continui de unde am rămas căci am extrem de multe lucruri de spus despre această vârstă foarte importantă pentru formarea "mea" ca și individ, personalitate, ego.

Deoarece nu doresc să folosesc de fiecare dată ghilimelele când vorbesc de corpul meu la persoana I și să mă disociez mereu de acesta privindu-l ca din afară (ca pe o haină ce o îmbrac, un costum spațial de explorare a acestei realități), o să păstrez limbajul convențional.

luni, 18 septembrie 2017

Îndrăgostiri, sexualitate - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Am stat și am reflectat  de cele spuse de George Bernard Shaw în poza de mai sus și nu știu cum să interpretez ... deci se pare că sunt și un prost (când veți afla câte prostii am făcut în viață veți realiza și cât de mare).

Deci faptul că sunt prost, a spune adevărul nu e periculos pentru mine sau nu realizez cât de periculos este? Adică ești atât de prost că nici nu realizezi cât e de periculos? Sau ce vrea să spună Shaw? Poate îmi oferiți un indiciu.

Probabil, din comentarile voastre voi afla cât sunt de prost :)

miercuri, 13 septembrie 2017

Aventuri în Matrix în perioada 7 - 14 ani - prima parte (educație, traume) - 1983 - 1990


Multmesc Elena și Sabin pentru primele 2 comentarii primite, foarte de suflet! Am câteva aprecieri pe feisbuc și câteva încurajări de pe la prieteni să continui să scriu, cu mențiunea să nu-i amintesc pe ei decât poate sub pseudonim ... lol ... exact ce bănuiam. În plus am atins cifra "record" de 135 de citiri, la ultimul articol, ceea ce pentru un neica nimeni e mega bine. Asta îmi aduce aminte de faza din filmul Deuce Bigalow (Un Gigolo de 2 bani) când Deuce (Rob Schneider) a făcut primii lui bani ca și gigolo suma "record" de 10 $.

miercuri, 6 septembrie 2017

Primul ciclu al călătoriei prin matrice se încheie la vârsta de 7 ani (1980 - 1983)


M-am tot gândit dacă are rost să continui povestea corpului meu ...
Mie mi-ar plăcea să citesc povestea cunoscuților mei? Cu siguranță că ale unora da, iar ale celor mai narcisiști, mai aroganți și plini de r...ășini, nu.

Să fie oare dorința aceasta de a scrie despre mine o formă de narcisism și importanță de sine?
Eu zic că nu, deoarece știu ce va urma și credeți-mă că nu scriu aici doar ca să-mi laud mârțoaga, ci să mă expun cu bune și cu rele, iar privit dintr-o anumită perspectivă pare o misiune sinucigașă social ce frizează nebunia. Poate chiar am luat-o razna.

De ce fac asta totuși? Mi se pare amuzant (momentan) și ceva destul de original, zic eu (posibil să mă înșel). Poate avea și un rol de spovedanie ...

Hai care se încumetă să-mi dea primul comentariu, prima impresie pe acest blog? Interesează pe careva ce am de spus? Și tăcerea e un răspuns bineînțeles. 

luni, 4 septembrie 2017

Primele amintiri ale călătoriei în matrix - până pe la 4-5 ani (1977 - 1980)


Plin de "entuziasm" de pe urma feedback-ului "fulminant" ale primelor 2 articole, lol, continui consemnarea vieții mele, plin de "importanță de sine", de parcă aș fi vedeta lui pește prăjit. Mă simt un pic ridicol, dar nah, ăsta sunt, cu mine defilez, iar despre experiența în acest corp, pot scrie cel mai bine. 

Însă schepsisul zic eu și originalitatea (poate) pentru a transforma aceste scrieri în mai mult decât un jurnal intim citit doar de mine, este faptul că pe lângă amintiri, voi aduce interpretări, adăugiri, idei care să mă ajute și pe mine (și pe alții ) să mă înțeleg de ce am ajuns unde am ajuns și sunt cine sunt acum, cu bune și rele. Sigur, nu sunt psiholog, însă poate alții vor considera să analizeze acest jurnal ca fiind un studiu de caz al unui nebun frumos (zic eu).

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Primele călătorii prin matrice - concepție, naștere (1976)


Povestea acestui corp pe care l-am îmbrăcat acum vreo 40 de ani este una din cele 7 miliarde de povești, la fel de unică și specială ca toate celelalte, pentru voi cel puțin, însă pentru mine are un plus de importanță deoarece mi-este mai apropiată. 

Simt și nu simt să scriu această poveste deoarece nu am ajuns la nicio mega finalitate, nu am atins culmile succesului să fiu un exemplu triumfător, victorios, inspirațional și am îndoieli că acum ar fi cu adevărat momentul să încep să scriu. Poate ar trebui să aștept senectutea.

 Poate că încă nu am nici înțelepciunea necesară, nici detașarea și obiectivitatea perfectă, însă pentru moment voi continua acest imbold inițial de a scrie totuși, câte ceva despre viața acestui corp, din perspectiva căutătorului adevărului, a celui aflat încă pe drum, a celui care nu știe cu siguranță care-i șpilul și care speră, poate, la sfârșitul călătoriei, să se cunoască pe sine mai bine și astfel să cunoască mai bine universul cu tainele lui.