miercuri, 15 noiembrie 2017

Filme, televiziune, teatru, primele reclame anii 1983 - 1990 (7 - 14 ani)



Una dintre cele mai fascinante călătorii din acest matrix, una care mă fascinează în mare măsură și în prezent, este călătoria în lumea filmelor, a informației vizuale primite prin diversele canale (deși sunt conștient, că de cele mai multe ori sunt doar otrăvuri ambalate frumos în zahăr).

La acea vreme bineînțeles (83 - 90), principalele canale erau televiziunea, cinematograful și video-urile. Nu aveam net și nu am avut încă 10 ani (după 90) și tânjeam enorm să vedem cât mai multe desene animate în principal, dar și filme, preferatele fiind cele SF, însă tot ce primeam de la TV și pe alte canale era ok.

Să le luăm pe rând și în ordine cronologică.

joi, 2 noiembrie 2017

Apropierea de muzică - 7 - 14 ani (1983 - 1990)


Continui acest experiment personal nebunesc și destul de inutil (așa pare momentan, din cauza "fabulosului" răspuns, dar pur și simplu simt să scriu în continuare) cu încă un capitol important al călătoriei prin matrix: mreaja muzicii.

Consider muzica una din mrejele acestui matrix și a fost și este una dintre marile pasiuni ale acestei vieți. O consider vitală pentru sufletul meu și simt că m-a ajutat în momente de răscruce ale vieții, fiind chiar în anumite momente, singurul alean, singura lumină. Fără muzică viața mea, ar fi fost infinit mai goală, un infern și cred sincer, că dacă nu ar fi existat muzica, probabil că plecam mai repede de pe această planetă. 

duminică, 29 octombrie 2017

Fumatul și prima Cola - 7 - 14 ani (1983 - 1990)


După cum a zis în articolul despre perioada până în 7 ani, am început să fumez la 7 ani. Bineînțeles că anturajul, băiețașii de cartier, tatăl meu, cu toții au fost un factor care m-au pornit pe acest drum, însă cel puțin până la 13 ani, fumatul a fost ceva fără o prea mare constanță, nu trăgeam în piept fumul și ne prosteam și noi să părem mai adulți. 

Pufăiam diversele tipuri de țigări, să vedem ce este domnule așa de deosebit la ele, însă de la bun început nu am înțeles de ce și cum, ce este așa de atractiv la ele, în afară de faptul că te fac să pari mai interesant și mai "jmeker dă cartier". 

joi, 26 octombrie 2017

Furatul - 7-14 ani (1983 - 1990)



Deoarece efectiv nu găsesc timpul să mă așez și să-mi aștern memoriile, o voi face pe capitole mai micuțe. Poate nu întâmplător memoriile se aștern la vârsta pensionării. Oricum cred că mă apucă pensionarea cu acest jurnal intim deoarece cel puțin pentru perioada ultimilor 15 ani mai trebuie să treacă ceva vreme până voi putea scrie deoarece sunt evenimente încă vii, acute, persoane foarte vii și implicate în toate aceste evenimente, dureri prea recente ca să fie privite cât de cât obiectiv, lucruri peste care vor trebui sa treacă ceva ani buni ...

miercuri, 11 octombrie 2017

Gimnaziul la Școala Generală nr. 1 din Câmpina (1983 - 1990)

Clasa a 5-a B, Școala Generală 1, Câmpina, 1988

Am postat pe feisbuci câteva dintre pozele din copilărie, printre care și câteva din pozele cu colegii din generală, fără a avea niciun gând ca vor fi vizionate cu adevărat, fără să urmăresc vre-un scop anume, fără să-mi doresc să reînnod vreo prietenie sau ceva (după cum am afirmat în articolul trecut mi se par niște etape în călătoria sufletului prin matrix). Dintre colegii și prietenii din generală aveam în listă doar 2, iar într-o zi două, au apărut din eter și ceilalți. Uimitor.

Cei cu care sunt prieten în fb găsesc și etichetele - cine este deranjat de apariția chipului lor aici sau în fb să-mi zică (deja două colege și-au anunțat dorința asta).

miercuri, 4 octombrie 2017

Relația cu familia între 7 - 14 ani (1983 - 1990)



Trecând prin amintiri, realizez ce viață plină am trăit până la o anumită vârstă și cred că s-a meritat să vin aici pe acest pământ, chiar și numai pentru această copilărie. Sigur, mi-ar fi plăcut să mă simt mai iubit de tată și frate și nu m-ar fi deranjat, sincer să fi trăit o dragoste împărtășită din aceea pură cu una din fetițele de care am fost îndrăgostit, mai eliberată de sex. Poate data viitoare ... dacă va mai fi.

Meditând și la cele spuse de Eliade în citatul de mai sus, realizez că toate etapele vieții și-au adus un aport la formarea mea ca om și am înțeles mai bine de ce nu am păstrat cu adevărat legătura cu 99,9% din oamenii care au trecut prin viața mea, atât cei din școală, cât și restul, oameni care au fost foarte importanți pentru mine în acele etape ale vieții.  

vineri, 22 septembrie 2017

Jocurile Copilăriei - 7 - 14 ani (1983 - 1990)


Surprinzător, puținele reacții avute la articolul anterior au fost pozitive. Probabil că nu am început să vorbesc încă de alții, ci doar de mine însumi, încă nu am atins credințele mai adânci, considerate și mai tabu poate, decât sexualitatea: religia, politica, tradițiile, dar o să ajungem și la ele în alte capitole.

Dar să continui de unde am rămas căci am extrem de multe lucruri de spus despre această vârstă foarte importantă pentru formarea "mea" ca și individ, personalitate, ego.

Deoarece nu doresc să folosesc de fiecare dată ghilimelele când vorbesc de corpul meu la persoana I și să mă disociez mereu de acesta privindu-l ca din afară (ca pe o haină ce o îmbrac, un costum spațial de explorare a acestei realități), o să păstrez limbajul convențional.

luni, 18 septembrie 2017

Îndrăgostiri, sexualitate - 7 - 14 ani (1983 - 1990)

Am stat și am reflectat  de cele spuse de George Bernard Shaw în poza de mai sus și nu știu cum să interpretez ... deci se pare că sunt și un prost (când veți afla câte prostii am făcut în viață veți realiza și cât de mare).

Deci faptul că sunt prost, a spune adevărul nu e periculos pentru mine sau nu realizez cât de periculos este? Adică ești atât de prost că nici nu realizezi cât e de periculos? Sau ce vrea să spună Shaw? Poate îmi oferiți un indiciu.

Probabil, din comentarile voastre voi afla cât sunt de prost :)

miercuri, 13 septembrie 2017

Aventuri în Matrix în perioada 7 - 14 ani - prima parte (educație, traume) - 1983 - 1990


Multmesc Elena și Sabin pentru primele 2 comentarii primite, foarte de suflet! Am câteva aprecieri pe feisbuc și câteva încurajări de pe la prieteni să continui să scriu, cu mențiunea să nu-i amintesc pe ei decât poate sub pseudonim ... lol ... exact ce bănuiam. În plus am atins cifra "record" de 135 de citiri, la ultimul articol, ceea ce pentru un neica nimeni e mega bine. Asta îmi aduce aminte de faza din filmul Deuce Bigalow (Un Gigolo de 2 bani) când Deuce (Rob Schneider) a făcut primii lui bani ca și gigolo suma "record" de 10 $.

miercuri, 6 septembrie 2017

Primul ciclu al călătoriei prin matrice se încheie la vârsta de 7 ani (1980 - 1983)


M-am tot gândit dacă are rost să continui povestea corpului meu ...
Mie mi-ar plăcea să citesc povestea cunoscuților mei? Cu siguranță că ale unora da, iar ale celor mai narcisiști, mai aroganți și plini de r...ășini, nu.

Să fie oare dorința aceasta de a scrie despre mine o formă de narcisism și importanță de sine?
Eu zic că nu, deoarece știu ce va urma și credeți-mă că nu scriu aici doar ca să-mi laud mârțoaga, ci să mă expun cu bune și cu rele, iar privit dintr-o anumită perspectivă pare o misiune sinucigașă social ce frizează nebunia. Poate chiar am luat-o razna.

De ce fac asta totuși? Mi se pare amuzant (momentan) și ceva destul de original, zic eu (posibil să mă înșel). Poate avea și un rol de spovedanie ...

Hai care se încumetă să-mi dea primul comentariu, prima impresie pe acest blog? Interesează pe careva ce am de spus? Și tăcerea e un răspuns bineînțeles. 

luni, 4 septembrie 2017

Primele amintiri ale călătoriei în matrix - până pe la 4-5 ani (1977 - 1980)


Plin de "entuziasm" de pe urma feedback-ului "fulminant" ale primelor 2 articole, lol, continui consemnarea vieții mele, plin de "importanță de sine", de parcă aș fi vedeta lui pește prăjit. Mă simt un pic ridicol, dar nah, ăsta sunt, cu mine defilez, iar despre experiența în acest corp, pot scrie cel mai bine. 

Însă schepsisul zic eu și originalitatea (poate) pentru a transforma aceste scrieri în mai mult decât un jurnal intim citit doar de mine, este faptul că pe lângă amintiri, voi aduce interpretări, adăugiri, idei care să mă ajute și pe mine (și pe alții ) să mă înțeleg de ce am ajuns unde am ajuns și sunt cine sunt acum, cu bune și rele. Sigur, nu sunt psiholog, însă poate alții vor considera să analizeze acest jurnal ca fiind un studiu de caz al unui nebun frumos (zic eu).

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Primele călătorii prin matrice - concepție, naștere (1976)


Povestea acestui corp pe care l-am îmbrăcat acum vreo 40 de ani este una din cele 7 miliarde de povești, la fel de unică și specială ca toate celelalte, pentru voi cel puțin, însă pentru mine are un plus de importanță deoarece mi-este mai apropiată. 

Simt și nu simt să scriu această poveste deoarece nu am ajuns la nicio mega finalitate, nu am atins culmile succesului să fiu un exemplu triumfător, victorios, inspirațional și am îndoieli că acum ar fi cu adevărat momentul să încep să scriu. Poate ar trebui să aștept senectutea.

 Poate că încă nu am nici înțelepciunea necesară, nici detașarea și obiectivitatea perfectă, însă pentru moment voi continua acest imbold inițial de a scrie totuși, câte ceva despre viața acestui corp, din perspectiva căutătorului adevărului, a celui aflat încă pe drum, a celui care nu știe cu siguranță care-i șpilul și care speră, poate, la sfârșitul călătoriei, să se cunoască pe sine mai bine și astfel să cunoască mai bine universul cu tainele lui.

miercuri, 30 august 2017

VIAȚA ESTE DOAR O CĂLĂTORIE


Inspirat fiind de Ioana Budeanu și dorind foarte mult să călătoresc, încep acest blog ca o mărturie a călătoriei mele prin această viață, o călătorie unică (ca a tuturor oamenilor de pe acest pământ) cu bune și rele, în speranța că poate, făcând și pe alții părtași la lumea mea interioară (reflectată și în călătoriile exterioare), vor reuși să fac această aventură mai puțin anonimă și un pic mai intensă și mai diversă și să-mi împlinesc unul dintre visele pe care le am de o viață: să văd lumea (atât exterioară cât și interioară), să călătoresc pe tot Pământul, să cunosc și să simt oameni, vibrații, energii cât mai diverse și poate astfel, să devin un suflet mai universal, mai puțin limitat la cutia cu care sunt obișnuit în România (matrixul cultural, social, mental, vibrațional), să fiu mai împlinit și mai fericit și să pot ajunge poate, mai puțin supărat pe mine și pe oamenii din țărișoara asta (România) în care m-am născut și am crescut, având termen de comparație, restul lumii.